Intr-o lume in care egalitatea de sanse este mai mult un concept frumos decat o realitate, viata ne demonstreaza ca exista exemple demne de urmat.
Sorin Petrariu, un tanar antreprenor roman, ne povesteste cum a ajuns de la muncitor intr-o fabrica de piese auto in Cehia sa managerieze doua hoteluri din centrul vechi al Bucurestiului si sa-si inceapa propria afacere, un club de noapte.
„M-am nascut in satul Slobozia, judetul Iasi, tata ne-a parasit cand eram copil, iar cel vitreg ne batea zilnic, eram sacul lui de box.”
Asa isi descrie Sorin copilaria. O mare parte din ea și-a petrecut-o fugind impreuna cu mama sa si cei trei frati de furia tatalui sau vitreg, dupa ce tatal sau real i-a parasit. Dar calvarul nu a durat mult timp pentru ca in 2008 tatal sau vitreg s-a spanzurat.
„Sa ma ierte Dumnezeu, dar m-am bucurat teribil! Nu mai suportam sa-mi iau bataie. Mai bine sa fiu orfan, cum ma strigau colegii de liceu.”
Si-a dorit sa fie independent de mic, așa că in perioada liceului a plecat din tara la munca. Pentru prima dată în Italia, la o verisoara, iar dupa terminarea celor zece clase in Cehia la o fabrica de piese auto.
„In Italia verisoara mea mi-a tras teapa, la fel si prietenul cu care plecasem in Cehia, isi faceau bani pe carca mea, iar eu eram platit foarte putin. M-am hotarat sa ma intorc in Romania.”
Intors in tara n-a stat degeaba, s-a stabilit la Iasi si si-a gasit de munca.
„Agent de vanzari, brutar patiser, ajutor de bucatar, am facut multe lucruri, ce mai, mi-a placut munca!”
Sorin nu si-a neglijat nici educatia. S-a inscris la o scoala postliceala, la Profilul controlul calitatii alimentelor.
„Imi mergea bine la Iasi dar voiam mai mult de la viata, m-am hotarat sa plec iar din tara, in Belgia, la un verisor de-al mamei, sa muncesc in constructii.”
Dar nici acolo Sorin nu a avut prea mult noroc.
„Proiectul se terminase si am ramas fara loc de munca. Verisorul mamei mi-a propus sa lucrez la ei in casa pe 30 de euro pe zi, de banii aia eram sclav. M-au prins ca ma plang de traiul greu de acolo lui frate-meu pe Facebook si atunci m-au dat afara din casa.”
Sorin a dormit pe strazi, in spatele unei case parasite. Un cuplu de batrani i-au oferit niste apa si ceva de mancare și intr-un final, varul mamei sale l-a cautat si l-a trimis inapoi in Romania.
„Intors in tara a trebuit s-o iau de la zero pentru a nu stiu cata oara.”
S-a stabilit in Bucuresti si a inceput munca la un depozit. A schimbat mai multe locuri de munca – dansator in club, barman, receptionier la hotel si intr-un final a fost promovat manager al hotelului.
„Tot timpul mi-a placut sa ma implic, sa am un cuvant de spus, sa fiu mai mult decat un simplu angajat.”
Sorin a suferit si din dragoste.
„Am cunoscut o fata de natie Japoneza, stewardesa la Qatar Airways, am fost cam un an impreuna si am iubit-o mult, dar intr-un final m-a parasit. Am ajuns la spital din cauza depresiei”
Sorin si-a dorit sa fie tata, dar n-a fost sa fie.
„Urmatoarea relatie pe care am avut-o a fost cu o fata care a ramas gravida, eu voiam sa pastram copilul dar ea a facut avort, voia pe cineva cu mai multi bani, am suferit enorm.”
Toate aceste greutati l-au impins pe Sorin sa ajung cine este el astazi.
„Calitate, nu cantitate” este motto-ul sau si sub acest motto s-a decis sa deschida „WHITE CLUB” impreuna cu asociatul sau.
„Va fi un club VIP. Si n-am sa ma opresc aici, ma gandesc la un plan mare, nu doar un club”
Sorin si-a dorit sa fie un exemplu.
„Acum vechii prieteni ma vorbesc de rau, dar ei nu stiu cat am suferit si cat am muncit sa ajung aici. Vreau sa fiu un exemplu! Sa imi demonstrez in primul rand mie ca pot sa-i inspir pe altii sa lupte pentru visul lor. Merita sa lupti pentru visul tau!”
Acesta este mesajul pe care Sorin Petrariu il are pentru noi toti.